Fericirea e o picătură de apă
Cade in ocean,
Face câteva valuri
Şi moare surd,

Lăsând in urmă
Un gust al dracului de amar
Pe care nimic nu îl face să treacă.

Încet, încet
Bucuria din suflet,
E anhilată,
De o tăcere apasătoare.

Aş vrea să fiu o pasăre,
Să călătoresc în zare,
Să trec prin furtună,
Să mă lovească un fulger,

Să simt curentul în vene,
Viata în fata ochilor să se depene,
O lacrimă curge pe obraz,
Sîngele se scurge treptat.

Cad din înaltul cerului,
Un trup făra viată.
Viteza îmi dă foc,
Cad în oceanul acum mormânt.

nimeni nu stie că am plecat,
Toţi sunt surzi,
Au orbit instant.
În cer e o indiferenţă cruntă.