Singur sunt in noaptea rece si uda
Ma gandesc la tot ce mi se intampla
In prezentul stricat si trecutul uitat
In care nu am lasat nici o urma..
Prin viata ca un fulger am trecut
Facandu-ma nevazut
Ochilor ce langa mine au fost ca sa vada
Aceasta fiinta stricata, nehotarata si bleaga
Ce pentru altii s-a zbatut
uitandu-se pe sine undeva in trecut..
Acum in aceasta tainica noapte,
Imi vin toate in minte ca niste soaptee
Rostite de constiinta patata ce poarta o rana adanca
Facute de propriile lui fapte, negandite, idioate
Care cursul vietii i-au schimbat
Devenind ceea cu adevarat este
Nu ce crede el ca este
Fiind omul caruia i se pare ca alta viata iroseste
Dar amarnic greseste
Caci propria-i viata isi iroseste
Care si asa scurta mai este..
Ploaia ce de fereastra se loveste
Ritmic apasat, pare ca ii vorbestee
Despre tristetea ce incet, incet il copleseste
Vrand sa spele acea pata ce pe constiinta lui este..
Facand din el un om ce bucuria fiecarei zile o traieste
Eliberat de constiinta patata ce acum straluceste
In adancul sufletului pe sine se regaseste
Viata din nou de la capat isi construieste
Aducand in prezent tot ceea ce iubeste
Ca pasarea pheonix, ce din propria-i cenusa traieste,
Pana ce lumea se sfarseste
