Schimbarea

Ce s-a intamplat?
De ce m-am schimbat?
Cum am ajuns asa?
Oare ma mai pot intoarce?

Mintea e un lucru pretios,
Cu care nu te poti juca
Dar eu am incercat ceva,
Sa dezvolt un autocontrol perfect...

Un timp a functionat,
Si nu m-a afectat
Dar balanta brusc s-a dezechilibrat
Si a inceput sa atace toata fiinta...

Sufletul l-a transformat
Intr-un cod cifrat
Doar de minte inteles
Stergand orice urma de sentiment
Sau ideea de a gandi cu inima.

Si frumusel eu am ajuns,
Sa fiu foarte calculat,
Sa port masti frumos colorate
Iar in suflet e durere si razboi...

De inceput incepi usor
Si daca nu esti atent
Imediat poti calca gresit
Iar prapastia te si inghite...

Acum trebuie sa caut in arhive,
Sa cercetez totul de la capat,
Sa incep incet, incet
Drumul de intoarcere,

Desi e un drum incalcit
Plin de pietre si arid
Pana la urma tot voi scapa
Si voi reveni la starea mea,

Mai maturizat, cu lectia invatata
Sa nu mai repet gresala
Si sa reinvat ce am uitat
Sa iubesc si sa gandesc cu inima...

Memoriam Adrian Paunescu

Azi Adrian Paunescu a zburat
Pe aripi de versuri
In armonie de chitara
Incet, incet spre Eden...
A lasat in urma o comoara
Din slove de aur mestesugita
Cu sudoarea anilor scrisa
La care a muncit toata viata.

O lumanare din puzzle s-a mai stins
Si s-a ridicat acolo sus
Sa traiasca vesnica viata
Printre ingeri cu aripi de lebada
Inconjurat de alti mari oameni
Ce ne-au lasat inaintea sa
Si au refacut in ceruri
Un cenaclu minunat
Care marele poet viata i-a suflat
Si aici pe pamant, undeva in trecut
El se chema glorios Cenaclul Flacara
Care atatia ani a incantat
Si in minti lumina a facut
Pentru un popor intreg...

Multumim maestre ca ai existat
Acum toata tara iti aduce intr-un glas
Un ultim omagiu versificat
Plangandu-ti despartirea...

Blocat

As..As vrea sa scriu ceva,
Dar nu ma lasa inima.
Nu stiu ce s-a intamplat,
Inspiratia m-a lasat.

Intr-o ceta deasa am intrat,
De unde nu stiu sa scap,
Pur si simplu m-am blocat,
Parca totul in jurul meu e daramat.

Lumea unde ma refugiam,
Era muzica, dar nu mai e asa,
Parca versuriletrec pe langa mine,
Melodia trece prin mine.

Am devenit monoton,
Acum sunt doar un simplu om,
Scliprea undeva am incuiat,
Iar acum pierduta-i cheia de la lacat.

As vrea sa pot trece usor,
Sa pot din nou sa zbor,
In inaltul cerului curat,
De nimeni deranjat,

Perfect sa ma refac,
dar aripile mi-au taiat,
Osanda pe pamant mi-au dat,
De unde sa nu plec niciodat,

Decat daca voi reusi vreodat,
Singur sa gasec cheia fermecata,
Sa rup vraja blestemata,
Si sa revin la viata..

Ploaia

De fiecare data cand ploua
Imi vin in minte niste intrebari,
Cum ar fii:

Ce este ploaia?
Ce face ea?
De ce imi place ea?
Cum a luat nastere ea?

Cu timpul, dupa lungi meditari,
Intamplari simtite,
Clipe petrecute,
Am ajuns sa imi raspund la ele.

Ploaia e un suflet ratacit,
Singur in infinit,
El nastere a luat,
In urma unor suferinte de neindurat.

Ea imi e a doua mama,
Niciodata nu ma paraseste,
Tot timpul langa mine este,
Si de mine se ingrijeste.

Cand sunt suparat,
Apare din neant,
Si imediat ma inveseleste,
Fara sa prind de veste,

Lacrima de pe obraz imi sterge,
Cu caldura ma imbratiseaza,
Ale ei brate de apa,
Incolore dar nemarginite,

Ma protejeaza, sunt ca o pavaza,
Ce ma fereste de griji,
Problemele dispar,
Atunci cand imi scalda fata,

Rapid ma linisteste,
Sufletul imi incalzeste,
Am nevoie de ea,
Sa-i simt atingerea.

Urasc cand seceta,
Ma indeparteaza de ea,
Imi ascunde fata sa,
imediat mi se face dor.

E elementul meu,
O parte din ce sunt eu,
Si niciodata nu voi renunta,
La ea si ceea ce inseamna ea..

Bestia

Ma simt doborat,
Ma simt la pamant,
Nu mai pot continua,
Nu ma mai pot ridica.

Simt ca nimeni nu ma poate ajuta,
Simt cum trece peste mine vremea,
Fara ca eu sa pot face ceva,
Nici macar nu pot striga
Sa mi se intinda o mana..

Singur sunt blocat,
Undeva uitat,
Intr-un colt intunecat,
Fara nimic apropiat,
Fara un inger curat..

Sufletul mi s-a ratacit,
Inima mi-a impietrit,
Pierd incet dar bine,
Ce a mai ramas omenesc in mine,
Traind singur, fara nimeni...

Timpul m-a schimbat,
Intr-o bestie m-am transformat,
De oameni nu sunt suportat,
Toti de mine au uitat,
Ca am fost om si eu odata...

Nimic nu ma mai poate alina,
Durerea mi-a distrus lumea,
Nici praful nu a mai ramas din ea,
Decat.. doar.. amintirea.. mea
Ca a existat candva..

Nici dragostea nu mai poate face ceva,
Pentru ca nu e nimeni sa o dea,
Celui ce are nevoie de ea,
Fara a conta natura sa,
De om sau altceva...

Nu stiu daca cineva,
M-ar mai putea schimba,
Sa ma readuca cum am fost candva.
Nu stiu cui i-ar mai pasa,
de cel ce acum e bestia...

Revolta

Stau si ma intreb cateodata,
Daca locul meu e in aceasta lume patata.
De ura, dusmanie, suferinta,
Plina de oameni fara constiinta.

Unde cuvantul Te Iubesc,
Nu mai e ceva ceresc
Ci doar un simplu lucru pamantesc,
Folosit prostesc,
De acesti oameni fara constiinta,
Plini de invidie, dusmanie,
Si....Fara credinta.

Ce ingroapa sufletele celor ce traiesc,
Si Dreptatea, Iubirea o cinstesc.
Dar totusi traiesc,
In mijlocul acestor bestii,
Din prezentul nefiresc,

Ce pare din alta galaxie cazut,
Nu facut...
Din sufletele celor din trecut,
Care viata si-au sacrificat,
Pentru o lume mai buna,
Nu pentru aceasta furtuna,
Spulberand viata cat ai clipi,
Facand-o doar o umbra..

Pana si soarele isi schimba fata calduroasa si blanda,
Intr-o fata arzatoare si hada,
Facand totul un desert,
Omorand fiinte incet...., incet...

Luna ce negura o alunga,
Si calauza celor pierduti era,
Acum se stinge incet, incet
Coborand peste planeta un vesnic inghet
Alungand stelele de pe cer,
Invaluind totul in mister
Aratand ca nimic nu e efemer,
Viata insasi fiind un mister,

Inteles dor de cei ce ies din negrul sever
Si merg cu gandul mai departe de cer,
Rezolvand enigme ce cer,
O viata si jumate de inger,
Pierduta in neant fara de folos,
Pentru cei multi ce pier..

Visul

De ce ma uit la stele si ma simt singur?
De ce linistea noptii ma intristeaza?
De ce nu reusesc sa fiu fericit?
De ce totul se sfarseste subit?

Seara cand ma uit la stele,
Imi doresc ca una dintre ele,
Dintr-o constelatie indepartata,
Sa coboare pe pamant de indata.

Sa se arate ca fata,
Cu fata-i alba si imbujorata,
Ochii de smarald stralucesc,
In adancul sufletului privesc,

Parul de culoarea ambrei,
Inchisa de veacurile trecute,
Buzele gustul rodiei,
Pielea cu mirosul iasomiei.

Cu rochia ei neagra
Din matase pura,
Zambeste cu caldura,
Coboara de pe soclul ei de platina.

Paseste, spre mine vine,
In ochii mei priveste,
Ma ia de mana, vreau sa vorbesc
Imi sopteste sa nu ma grabesc.

Ma saruta, e divin
E unic, nu pot uita
O sarut, continuam asa
In minte imi incolteste intrebarea..

Sa fie ea tot ce am visat?
Sa fie adevarat?
Se opreste, se uita la mine,
La ureche imi sopteste:

"Acum e doar un vis,
Eu sunt un inger trimis,
Sa nu te las sa pierzi speranta,
La un moment dat va veni si ea.

In viata reala va aparea,
Atunci cand va veni vremea,
Acolo o vei avea,
Si viata iti va lumina.

Dar cu ardoare nu o astepta,
Traieste-ti viata fara ea,
Iar cand vei fi in viata ingropat,
Intr-un tunel surpat,

Ea te va ajuta,

Va fi salvarea ta.

luminita ce va aparea,
din senin in viata ta. "

Inca o divina sarutare
Imi dadu drumul la mana,
Aripile si le deschise,
Si dispare incet in zare.

Ma trezesc de dimineata,
Rasaritul bate la fereastra,
Ma gandesc la ce am visat,
La ingerul ce mi s-a aratat.

Tind sa cred ca e adevarat,
Ca nu doar am visat,
Totul asa se va intampla,
Atunci cand va veni vremea..

Fantoma

Totul e pierdut, trecut..
Procesul a inceput
E ceva ce nu pot schimba
Ii spun simplu, autodistrugerea mea.

Cu fiecare zi ce trece
Sufletul mi se impietreste
De dezamagiri multe
Persoane pierdute.

Simt cum trupul se transforma
Incet, treptat, treptat..
Devine din ce in ce mai sters
Aproape de neobservat

Trece de la material
La ceva supranatural
Lucru de neinteles
Pentru cei ce nu gandesc.

Ultima scara este,
A evolutiei terestre
Dar nu una fericita
Ci foarte posomorata.

Nimeni nu isi dorestee
Sa fie un suflet ce rataceste
Sa traiasca pentru cei din jur
Nu doar pentru el singur,

Dar uite ca totusi exista
Acesti oameni fara frica
De o transformare enorma
De a deveni fara forma...

Curand se va termina
Completa va fi transformarea mea
Singur voi bantui planeta
Pana ce lumea se va termina...

Prietenii

Nu stiu parca imi e dor de ce a fost,
Parca totul e fara rost
Parca dintr-un somn lung m-am trezit
Si in jur cand am privit
Nu am mai gsit ce am lasat

Totul e transformat
Eu nu mai sunt la fel
Prietenii s-au schimbat
Nu mai e cum a fost odat

Cand eram toti si radeam
Dar nu conta, noi nu il simteam
Caci impreuna eram,
Tot timplu palavrageam
Despre vrute si nevrute
Despre luna, despre stele
Universurile tacute.

Totul treptat a incetat
Fiecare pe un drum a plecat
Destramand intregul ce s-a format
Lasand locul unde ne strangeam
Trist, singur, de tacere inconjurat
Dar pastrand amprenta
ca noi acolo am stat.

Vreau ca tot ce s-a intamplat
sa nu ramana doar amintiri..
In trecutul indepartat
sa devina iar prezent
Sa se intoarca urmele ce au plecat
In locul ce s-au adunat odata.

De unde sa nu mai plece niciodata
Toti formeaza un tot,
Totul inseamna toti,
Price s-ar intampla
noi vom ramane tot asa

Ea

Gandul in alte parti mi-a zburat
Dar niciodata nu am uitat
Ce a fost si ce a insemnat.

Eu tot sper in continuare
Ca la un moment dat
Printre miile de flori ale marii
O voi revedea..

Pura si nepatata
Asa cum a fost odata
Si o voi tine in maini
Bucata lipsa se va completa
Nimeni nu mi-ao va mai lua

Odata ce partea lipsa a completat
Intregul s-a renascut
Iar folarea alta forma va lua
Se va transforma in ea..

Regretul si trecutul

Din ale marii valuri
O floare am ales
Ce nu era ala la fel
Nici ca miros sau vreo culoare

Era unica-n splendoarea ei divina
Perfecta si inocenta
Nu avea nici o vina

Doar ca natura a creat
Aceasta floare unicat
Din materie fina si fragila
Ce usor poate fii influentata
De apa prea sarata.

Eu am ingrijito cat de bine am putut
Cat de bine am stiut
Insa s-a intamplat ceva
la care nu m-am asteptat

Sa privesc ca la o piesa
Ca si cum de mine nu ar fii legat
Insa curand am realizat
Ca n-am visat si totul e adevarat

Scena a disparut
Actorii au plecat
In timp real am reintrat
Ca si cum nici nu am fost plecat

Dar toate reale au fost
Nu doar o iluzie a mintii mele
Imi pare rau pentru ruptura ce s-a creat
Pana si prietenia s-a destramat
Cu toate ca am incercat
Sa fac cuvintele sa zboare ca la inceput
Cand abia ne-am cunoscut
Dar.. tu nu ai vrut.. sau nua ai putut..
Dintr-un motiv ce si acum imi e ascuns

De atunci peste tot ce s-a intamplat
S-a lasat.. tacerea..