Revolta

Stau si ma intreb cateodata,
Daca locul meu e in aceasta lume patata.
De ura, dusmanie, suferinta,
Plina de oameni fara constiinta.

Unde cuvantul Te Iubesc,
Nu mai e ceva ceresc
Ci doar un simplu lucru pamantesc,
Folosit prostesc,
De acesti oameni fara constiinta,
Plini de invidie, dusmanie,
Si....Fara credinta.

Ce ingroapa sufletele celor ce traiesc,
Si Dreptatea, Iubirea o cinstesc.
Dar totusi traiesc,
In mijlocul acestor bestii,
Din prezentul nefiresc,

Ce pare din alta galaxie cazut,
Nu facut...
Din sufletele celor din trecut,
Care viata si-au sacrificat,
Pentru o lume mai buna,
Nu pentru aceasta furtuna,
Spulberand viata cat ai clipi,
Facand-o doar o umbra..

Pana si soarele isi schimba fata calduroasa si blanda,
Intr-o fata arzatoare si hada,
Facand totul un desert,
Omorand fiinte incet...., incet...

Luna ce negura o alunga,
Si calauza celor pierduti era,
Acum se stinge incet, incet
Coborand peste planeta un vesnic inghet
Alungand stelele de pe cer,
Invaluind totul in mister
Aratand ca nimic nu e efemer,
Viata insasi fiind un mister,

Inteles dor de cei ce ies din negrul sever
Si merg cu gandul mai departe de cer,
Rezolvand enigme ce cer,
O viata si jumate de inger,
Pierduta in neant fara de folos,
Pentru cei multi ce pier..